Poezii despre Dragoste:

Pe tâmpla toamnei noi dansam un menuet
Pe tâmpla toamnei se nsera , încet
Și luna ne privea discret,
Cum tu îmi dăruiai primul sonet.

- Eu n-am pretins că aş avea vreun merit,
Dar te iubesc la modul absolut,
Te ţin captiv în gândurile mele,
Mi-aduc aminte pasul precaut

MI-AR FI PLĂCUT...


Mi-ar fi plăcut să fiu poet adevărat,

Să te ating,

în săruturi, aș vrea,

Mesteceni de argint răsfiră zarea
Bănuții plopilor foșnesc ușor
O,cât aș vrea să aflu calea
De tine să nu mi fie dor

ÎN FIECARE GÂND


Precum în cer şi pre pământ,

- Privesc pe geam și mă gândesc la multe,
La poezii, metafore, povești,
Le recitesc, dar cine să m-asculte
Că nici nu știu, iubito, unde ești,

Palma mea de vânt
Dorul meu de dor
Lasă-mă să-ţi cânt
Până să nu mor.

Din cer cad petale de gheață
Pe genele tremurânde se opresc
Gura ta ,zâmbetul mă răsfață ,
Sărutările buzele mi pârjolesc.

Cât de firavă ești, minune,
când te cuprind să îți șoptesc
că reprezinți în a mea lume
Destinul omenesc.