Poezii despre Dragoste:

Mesteceni de argint răsfiră zarea
Bănuții plopilor foșnesc ușor
O,cât aș vrea să aflu calea
De tine să nu mi fie dor

ÎN FIECARE GÂND


Precum în cer şi pre pământ,

- Privesc pe geam și mă gândesc la multe,
La poezii, metafore, povești,
Le recitesc, dar cine să m-asculte
Că nici nu știu, iubito, unde ești,

Palma mea de vânt
Dorul meu de dor
Lasă-mă să-ţi cânt
Până să nu mor.

Din cer cad petale de gheață
Pe genele tremurânde se opresc
Gura ta ,zâmbetul mă răsfață ,
Sărutările buzele mi pârjolesc.

Cât de firavă ești, minune,
când te cuprind să îți șoptesc
că reprezinți în a mea lume
Destinul omenesc.

- E marți și mă gândesc că prima oară
Tot într-o zi de marți ne-am întâlnit,
Timid pășeam cu Paler subsuoară
Și te-am văzut cu părul despletit

Ai fost zborul meu,luna,soarele
Pământul,cerul și apele
Dansam cu nopțile ,
Zâmbeam cu zorile

PRIETENII MEI

Şedeam câte-şi trei la verdele Rhin,
Pădurea , şi eu , şi viersu-mi senin,

ÎN METRU ANTIC

Am vrut să-ţi scriu în metru antic versuri,
Cetăţi în care gânduri stau ascunse