Dorina neculce - creaţii proprii

am terminat cu profunzimile
îmi zic de astăzi
voi fi omul de rând
am să învăţ chiar şi închinarea

duşmancele mele
flori fără de chipuri
florile mele aburind lumina
ca nişte firide plesnite

la praznicul cuvintelor mele
de bună voie mă voi îndurera
strângând la piept marama ca
pe o iubire postumă voi și lăcrima

clar de lună clar de lună,
răsărit de ochi în spumă
zidul împrejur m-adună
clar de lună, clar de stea,

mai reci decât toate cuvintele mai
stins decât toate gurile de şarpe
se deschideau buzele mele încremenitele
acoperindu-mi umbrele fugare

haide Dora haide mă
îndemna mama uite
razele astea mult prea albe
mâinile tale găurite

inimile mele vibrează
într-o altă zodie des
cifrată și picură
cu de-a sila clipe tulburate

m-am ascuns aici
ca o umbră
sculptată în ceţuri de fum
pielea mea netăbăcită încă

noaptea asta pare
să își întindă prin cer
o mână și numai păsările
strigă tot

am buze vineții și
degete încimentate
mă înalț pe tocuri prea înalte
calc apasat peste viața mea