Poezii despre Diverse:

Un Om cu suflet mare
de Mihaela Ianculescu

Într-un moment în care visele se spulberau

Lumea mea
de Mihaela Ianculescu

Destăinuire
de Mihaela Ianculescu

Fantoma mea cu ochi de ametist și plete verzi

Motto: "Despre unele lucruri nu numai că nu se poate vorbi inteligent, dar nici nu e inteligent să te apuci să vorbești" (F.M. Dostoievski)

Cuvântul nu este prin el însuși un merit,
așa, firfiriu și zănatic,

Sărmane Bogumil*
îngemănată umbră-a lui Manole
fad chip al preamăririi
prea dornic de iluzia puterii

Se întețește vântul și sparge-n mii de șoapte
Talazuri răvășite pe piscuri nebuloase,
Ca lacrima luminii cleștarul să și-l lase
Pe fresca sinilie dintre o zi și-o noapte.

Copacul șade în tăcere
El, a văzut, a știut...
Copacul istoria a memorat-o
Dar nimănui nu i-o spune...

În cald lăcașul raiului cu stele,
Cu foișoare înspre dalbe șesuri,
Un înger înălța cupole-n versuri,
Să-ngroape toate iadurile-n ele.

Azi e nuntă la palat
Toată lumea-i bucuroasă
Că prințesa cea frumoasă
Cu un prinț s-a măritat.

În vârful ascuțitelor penițe
Bat inimile stihurilor toate,
Roiri de fluturi strânse într-o carte
Și azvârlite către zări pestrițe.