Bragagiu - creaţii proprii

Lângă râu leagănă sălcii
Verzi pistrui râzând cu zorii,
Susură-n aurul păcii
Buchiile mâțișorii.

Cerul își freamătă cununa
Și stelele cad din tezaur
Întruna una câte una
De bronz, de purpur și de aur.

Au pornit ușor la fugă
Firicele din troiene,
Iar privirile din mugur
Privesc lumea printre gene.

Ziua când pictează ore
În culori de-apus de Soare
Prinde-atâtea aurore
Și le-amestecă în zare.

Nu mă crede de voi spune
Azi că vremea mi-e amară -
Orice clipă e-o minune
Într-o zi de primăvară.

Românie, Românie -
Îndrumarea și povața,
Visul din copilărie,
Dorul pentru toată viața.

Zăpada-şi strânge din pornire
Şi ţurţuri picură plouaţi,
Pe monumente-n cimitire
Se urcă muşchii disperaţi.

Fulguirea rară țese
Țesătură străvezie
Cu mișcări neînțelese
Într-un tact de simetrie.

Rară, moale fulguire
A-nceput de dimineață
Astupând o nesfârșire
Și băltoace prinse-n gheață.

Pe fața mea s-așază fluturi
Din încurcata fulguire
Dalbi ca-nceputul de săruturi,
Reci ca pupat de despărțire.