Bragagiu - creaţii proprii

Ziua lunecă-n chindie
Și în zariștea-i se stinge,
Iar albastra melodie
Pe pupitru se prelinge.

Privind la cerurile sacre
Aud că-mi spune o părere
Că stele-ncepere-s de lacrimi
De Dragoste și de durere.

Rămân imagini de jăratic
De la albastrul rug de zi
Apusul pâlpâie tomnatic
Măcar că toamna nu veni.

Tăind apa mătăsoasă
Drept prin mijlocul de nouri
Trece barca luminoasă
Ca o umbră de ecouri.

Din zori porneşte noul Soare
În inimă şi în priviri,
În depărtarea viitoare
Şi-n frunzărirea de-amintiri.

A-nflorit castanul
Slove pudibonde
Și-i păzesc elanul
Cucuvele blonde.

Aurore se-ncurcară
Printre văluri violete
Pe-un amurg în primăvară
Ce se stinge pe-ndelete.

C-orice noapte - o poveste
Se-nstelează-n țesătura
Vălului ce curge peste
Liniște-nrouându-i gura.

Gâștile dinspre amiază
Aduc vremea nouă-ncoace,
Umplu-n strigăte de rază
Ale cerurilor pace.

Un graur nimeri în casă
Și se zbătea - o vâlvătaie
Cu-o dârdâire sperioasă
Prin colțurile din odaie.