Poezii despre Amintiri:

„Scrie-mi, Iisuse Dumnezeule!”
Tomasz Salamun

O dimineață frumoasă într-o

Lacrimile nu s-au uscat
pe obrazul fetei
care urcă acum
în autobuz.

Citim strofele tale
...
Citim strofele tale
Și versul tău ne-ncântă,

Împărțirea
...
Împart cu lumea greutatea vieții,
Ea să mă doboare, eu să tot rezist,

Aducere aminte
...
M-am învățat de mult prea crud cu greul,
Eram prea mic când m-am dus în armată,

Nu mai eşti
....
Nu mai eşti sã-ţi spun cã-i deja toamnã
Cã a-ngãlbenit de-acum salcâmul,

Ce locuri dragi, ce amintiri
Mã copleşirã iarã,
Cu-ai lor sãlbatici trandafiri
Şi cu-a lor primãvarã!

Rămâi cu mine, dulce amintire!
...
Mai adă vânt din vremea de-altădată
Acea mireasmă de pâine aburindă,

Lângã divanul vechi se pleacã, iatã,
O umbrã frãmântatã de durere...
E frig în tenebroasa-i încãpere
Iar lumânarea plânge, clãtinatã.

Eu n-am crescut, cum, alţi copii,
În puf se deşteptarã;
Dar am avut şi jucãrii
Şi parte de-o chitarã.