Adina Speranta - poeziile altor autori

Sunt atîtea pajişti pline de ierburi,
peste ele cîntă mii de păsări,
cei ce trec pe acolo le ascultă,
cei ce nu trec, iarna îşi imaginează cîmpii pline cu flori,

Ea este o doamnă frumoasă şi fericită, plecată în lume
ca melcul cu casa-n spinare,

cînd e frig, doarme în ea şi visează cum o mie de sori

În ţara asta nu se mai scrie poezie? Chiar
şi poetul Ion Mureşan, poetul forever, cum spune Cis,
n-a scris niciodată o poezie,
toţi scriu un soi de texte

Nu se joacă nimeni cu noi, nimeni nu pune mîna
pe nişte păpuşi bătrîne, aruncate într-un dulap
dintr-un beci prin care doar şoarecii se mai adăpostesc
şi fug şi ei cînd încep să roadă din pielea noastră uscată

A stat mereu la o margine,
casa lui a fost la marginea celorlalte case,
masa lui a fost la marginea cîrciumii,
cîrciuma a fost la marginea oraşului,

Omul ostenit se aşează în mine ca într-un pat,
zilele sunt roţi zimţate care netezesc nervii ondulaţi de atîta încordare,
nopţile nu mai sunt deloc negre, au
culoarea unor lentile heliomate

Observ din ce în ce mai bine
locurile rămase goale din jurul meu,
nu le va umple nimeni niciodată,
nimeni nu ştie mai bine decît mine cu ce pot fi umplute

Prin ochii ei văd alt om care n-are nimic comun
cu mine, aşa cum ea vede prin ochii mei
o femeie care ar lăsa totul şi s-ar tolăni în mine
ca într-un pat confortabil,

replică, în aceeaşi manieră, la prozopoemul „Unde mi-s, visători, ochelarii?”, scris de Lucian Vasiliu, după un motiv absolut real...

Întîi i-am pierdut în Mareea Egee, în Cretan Sea,
ore în şir am urmărit valurile, ieşeau la mal

Oameni buni,

Ce e cu veselia aceasta, nu suntem nici
la cîrciumă, nici la un meci de fotbal,