Adina Speranta - poeziile altor autori

Din covorul verde pal,
Într-un joc de grații line,
Vă-nălțați spre zări senine
Tot parfumul cald, discret,

Durerea mea, dă-mi mâna,
Mă rătăcesc pe drum.
Nu-i nimeni,
Mă întunec.

Eu voi intra în haos
Senină și-mpăcată.
Va fi ultima moarte,
Și eu de zeci de ori,

Eu nu mai port cu mine
Nici un zâmbet,
Și nici o primăvară în suflet nu va fi.

Aș vrea să port mantie
Țesută din uitare,
Vestmânt de auroră,
Dantele de eter.

Mă străduiesc
Să te desprind din suflet,
Sfânt ideal al existenței mele.
Să te așez pe soclul veșniciei,

Era pustiu
Și frig,
Și umed.
Mureau noroade-n depărtări,

O, cum aș vrea să fiu ca bradul
Ce-n somnolența din amurg,
Sfidează vremea care trece,
Și viețile care se scurg,

Ca hoțul, printre stânci,
Eu noaptea m-am dus să fur mării
Secretul vrăjit al cântării,
Ce glasuri solemne și-adânci,

Țifra Zero, obosită,
Gâfâind, cum e ea grasă,
Vru-ntr-o zi să stea la masă,
Căci era și flămânzită