Poezii despre Adevăr:

Capul spart între speranţe
Pare gâtuit
De creier
Când în el se-aude orfic

Rondel de An Nou

Pe fondul marilor dezastre
Ce bântuie întreg pământul,

Ecou de An Nou

Zburând către neant, pe-a timpului grăbită-aripă
Ne îndreptăm, în spaţiu şi în timp cu precădere,

An Nou!

An Nou! O! Bine-ai venit,
Cu ale vremii zori senine!

Ultima filă din Calendar

Din Calendar am rupt o filă
A fost ultima, din acest an,

Ziua trece noaptea vine
întunericul iubirea-n fine
patul scârțâind de stele
vai de singurătățile mele

M-am topit!...

M-am topit în focul dragostei fierbinţi,
Încă un an, şi-am renăscut la libertate

Existenţa rǎtǎceşte
Printre plictiseli
Ratate,
Plinǎ de erori ascunse

Azi număr filele din calendar:
Mai este una și e gata anul.
Parcă aș fi zburat cu-aeroplanul
Înspre al vieții-alambicat hotar.

Ai grijă deci nu uita
lumea asta nu-i a ta
nici la bine nici la rău
tot ce ai nu este-al tău