Ursu Marian Florentin - creaţii proprii

nu cred în profeți mincinoși
nici în iude,
karma e o filosofie dură și prea consistentă

dacă aș trage cu ochiul
în direcția opusă plecării tale
nu crezi că te vei simți
vinovată cândva

dacă te-am iubit?
nu mai știu, cândva
am vrut doar să străbatem împreună
o cărare încâlcită

îți începeai misterul cu mine
eram într-o angoasă existențială
aș fi făcut gesturi definitive pentru
intensitatea dintre noi

ochii tăi se terminau întotdeauna frumos
uneori într-o lumină adâncă
altădată într-o vale căpruie
la lăsarea de noapte sa prefăceau în perle vii

din prima zi a anului o iau la goană
mi-am spus
iarăși iluzii, zâmbete forțate,
cafele reci,

nu ai nevoie de multe împliniri
în viaţă

doar câteva vise

eram atât de singuratici încât ne puteam recunoaște
numai în pietre
în trunchiul copacilor fără nume
și uneori

cum am putea țese sfârșitul între pământuri?
cum să te juri pe nebunia mea
și pe arborii foști fragezi
cu tot cu trupul tău zămislit

În absența copacului
m-aș pune pe mine înfipt
între două umbre de păsări
ca între două inerții,