Ursu Marian Florentin - creaţii proprii

DESPĂRȚIRE ÎN ȘOAPTĂ
*
Stai cu mine chiar de știu că mă minți
Altădată aveai vise discrete,

eu nu mai cred nici în nisip nici în iubiri
chiar de-ar părea trăiri și vise-adevărate,
împreunându-ne în valuri de-amintiri
și împărțind o vară tristă-n jumătate

Eu te salut din închisoarea mondială
Dar aș mai accepta o ultimă rutină
Într-un oraș pierdut în era feudală
Unde iubirea stă să intre-n carantină

VIRUS FINAL


domnule doctor

Îți scriu iubito din cetate
Plutind în ceața de sub munte
Când trec fantasmele iertate
Și cei ce nu mai pot răspunde

tu mă înconjurai cu inima
și eu credeam că e incandescența primăverii
în mii de zbateri
ca o insulă lovită din toate părțile

pusesem o virgulă între mine și tine
fiindcă de la un timp
povestea noastră devenise o
idee prea lungă

eu nici nu mai trebuia să spun ceva
fiindcă povestea o spuneau crengile
noaptea

eu nu mă pot uita în partea din care-mi lipsești

câteodată era în stânga aleilor
uneori la marginea patului

era cer senin sau poate era doar ziua
zâmbind
nu mai știu,
atâta țin minte