Th3mirr0r - poeziile altor autori

În van oglinzi frumoase şi florile-împlu sala

C-un aer plin de miros, molatec, de argint

Ah, mierea buzei tale am gustat-o,
A buzei tale coapte, amorul meu;
Zăpada sânului eu am furat-o,
De ea mi-am răcorit suflarea eu;

Adânca mare sub a lunei față,
Înseninată de-a ei blondă rază,
O lume-ntreagă-n fundul ei visează
Și stele poartă pe oglinda-i creață.

Dacă treci râul Selenei se face pare că sara
Deși-ntr-a soarelui lume eternă noapte nu ține.
E-o sară frumoasă ­ adormită deși este ziuă.
Aerul e vioriu, miroasele florilor mândre;

Înconjoară cu-a lui braț
Mijlocu-i subțire
Și sărută nebunit
Sânii de zăpadă.

O, de-ai ști cum șoapta ta divină
Deschide-al visurilor labirint,
Că ce văd eu în privirea-ți senină
N-a văzut nimeni, nimeni pe pământ.

[III]

Magul rămas în munte, din el ieși afară,
Pe-o piatră detunată el șede peste văi,

[ II ]

În munți ce puternici din codri s-ardică,
Giganți cu picioare de stânci de granit,

[ I ]

În vremi demult trecute, când stelele din ceriuri
Erau copile albe cu părul blond și des

[ II ]

Voi oameni mari, ce stați acum cu zeii
Și ospătați cu ei ­ în colbul negru