Stamate Constantin - creaţii proprii
- De ce mă dor cuvintele
De ce mă dor cuvintele
De ce mă dor cuvintele, te-ntreb?
Nu sunt ele doar aer, vibrații sparte
- Simțiri
Din visele eterne ce-o să-mi urmeze
Voi găsi clipa cea dragă a consolării în somn!
Iată, soluția amăgitoare ce-mi satisface gândurile
Căci aici este cuvântul ce tulbură a mea viață!
- Cuburi
Apele lacului înconjurate de copaci,
Cuburi de verdețuri și albastru deschis
Unde lumina soarelui se joacă cu umbrele,
Într-un joc de forme și culori.
- Parcul
Copacul bate la felinar,
Băncile dansează pe alee
Felinarul cântă la înălțime,
În timp ce aleea se roteşte.
- Ultima cădere
Cifrele cad ca ploaia,
În cascadă de cuvinte,
În stradă, ciocanul bate,
Cimitirul plin de îngeri!
- Cârciuma
În cârciuma aceea, sub bolta de fier,
Cuie și spete, jeguri și prafuri,
Lumea adunată într-un loc,
O încredere pierdută în vicii şi exces.
- Lama din inimă
Gândul meu zboară într-un cer albastru,
Cuvintele mele se pierd în adâncul mării,
Lama taie adânc în inima mea
În timp ce bătrânețea se apropie.
- Iubitei
În miezul nopții, când cerul e negru ca smoala,
Și luna plină strălucește ca un far,
Îmi simt sufletul tremurând de frică
În fața întunericului și a misterelor sale.
- Soldatul
Triumfător, soldatul din zări
Luptă, suferă şi moare eroic!
Sub steagul ciuruit de gloanțe
De-un dor sufletu-i plin,

Distribuie acest autor: