Samoila - creaţii proprii

Locuind acolo
Unde vieţuiesc,
Cǎ aşa s-a întâmplat
Sǎ fie,

Mânioşii se aprind
Fǎcând mare tǎrǎboi,
Lovesc masa,
Se întind,

Fereşte-te
De cel ce doarme rǎu,
Cǎ e muncit de gânduri
Bizare,

Amurgul, de mai, cenuşiu,
Printre picǎturi de ploaie
Mǎrunte,
Picoteşte ca broaştele

Eşti pǎtimaş
În sensul bun,
Scrutând dupǎ un naş
Sǎ-ţi faci din el

Eu cred cǎ
Bietul om
Se luptǎ cu morile de vânt
Precum vestitul gentilom

Certându-mǎ cu-Aristotel,
Ca o tristeţe sǎ-mi alung,
Ieri, mǎ plimbam,
La întâmplare,

Iatǎ,
Se pune o-ntrebare:
Dumnezeu este?
Şi dacǎ asta se întâmplǎ,

Difuz, cernit, beat de imagini
Şi fără logică e mersul în zig-zag,
Poartă a nebuniei lăsată în paragini
Prin care intră hăul cu auritu-i prag.

De mai multe seri încoace,
Convingându-mă pe mine
De ceva ce nu-mi dă pace,
Stau pe ghimpi de mărăcine.