Razvan Poschin - creaţii proprii

ce strigăte sinistre se aud în mine
simţindu-mi trupul tremurând în ruine
de-atâtea strigăte ce-mi par o haită de canibali
ce se aud în mine precum clopotul

nici nu ştiu dacă erai tu acolo
pe malul unui râu unde o ploaie cu stele
se lăsa în jos, pe valurile unei mări dezvirginată
de privirile îndrăgostiţilor ce-au poposit acolo

i se părea că tot ce vede în jurul său
e o câmpie a dragostei, precum mărgăritarele i se păreau
dulci cântări elegiace
aduse unei tinere femei, o tânără adolescentă

dureri ieşite din letargie la suprafaţă
pe ochi mânjiţi de sângele crud al nefericirii
un iz de disperare mă înconjoară
când strâng în palme cruzimea sorţii

i se părea că tot ce vede în împrejurimi
e doar umbra unui catafalc
precum şi frunzele ce cădeau bezmetice
în noroiul de sub ghetele unei femei destrăbălate

eram singur în subterană cu flori oţelite
şi văd în îndepărtările liniare
O Evă tânără, precum o floare de cireş
cum se apropia de mine, cu privirea ei ce-mi părea

oameni turbaţi aleargă în neştire
cu ochii sinucişi în noaptea asta moartă
iar luna neputincioasă s-a sinucis şi ea
de anxietăţile oamenilor ce nu pot fi limpezite

am simțit-o în mine, înfiptă în carnea mea
cum fiecare vibră a trupului tremură de frenezie
și inima-mi zbătea tot ce alcătuia trupul meu
precum și privirea ei supraviețuiește în pulsațiile inimii

Plouă în această noapte.
plouă
plouă
plouă.

simțeam cum din fiecare bucată de carne din mine
ieșea o floare, diferită față de cele de pe pământ
deoarece ea nu avea petale, era goala
precum prostituatele narcisiste