Poezii despre Primăvara:

Sonetul sfârșitului de iarnă
...
Înșelătoare iarnă, tu nu vrei să pleci
Stai undeva la pândă, nimeni să nu te vadă

În uitare, iarna

Să miroase a magnolii-n tot oraşul meu!
Să-nflorească-n drum toţi pomii,

Vârsta
...
O vărstă, te asemeni, cu-o floare de cais
Nimeni asemeni ție nu este pe pământ,

S-a ivit întâi o floare,
Albă și nevinovată,
Din a frigului zăvoare
A scăpat făptura-i toată.

Frumusețea clipei
...
Nu te opri o clipă, trăiește mai departe,
Cu fiecare clipă viața să-ți dezmierzi,

Luna noastră
...
Când văd pe cerul nopții-aceiași lună,
Acoperită uneori de nori,

Asemănare

În piruete strâns legate,
se-nvârte lin o balerină,

SONET


Din sufletul meu,

ZOR DE PRIMĂVARĂ
- pantum -

Plouă

Plouă, plouă, plouă parcă prea des
prea multă apă se revarsă pe noi,