Preot David Marian - creaţii proprii

Plângând, privesc crucea cuTine
Cum stai umil, tăcut, răbdând;
De ce faci asta pentru mine?
Un păcătos, cu suflet gol, nătâng.

Sfinte morminte, credință vie,
Sângele martirilor n-a curs în van,
Noi l-auzim și azi curgând sub glie,
Ca un mare pârâu subteran!

Nimic nu sunt, doar pulbere de stâncă,
Purtată pe pământ de vremi uscat.
Și aș dori, la Poarta Sfântă să mă ducă,
Acolo unde de Hristos sunt așteptat.

Prin lume călător ești și alergi
Pe drumul care duce-n veșnicie
Depinde doar de tine dacă mergi
Spre chinul infinit sau bucurie.

Sunt doar un om, o umbră călătoare,
Sunt lut fărâmițat de ploaie și sudoare.
Nu am nimic, doar sacul cu păcate,
Trupul secat de lacrime uscate.

Din cerul cel senin, arhanghelul coboară
Grăbit el se îndreaptă, spre tânăra Fecioară.
Văzduhul e brăzdat, de aripi de zăpadă
Că îngerii din ceruri, meniți au fost să vadă.

SFÂNTA ICOANĂ

Azi e zi de mare sărbătoare
Cu toții, să punem flori pe cărare