Poeziikrl - creaţii proprii

Ne semesuim ȋn noapte
suspinele ne sunt litere,
privirile-s cuvinte,
iar iubirea –

Noi doi, mai știi,
cum noaptea o ȋmbãtam
cu aburi dintr-un trup
ce spre stele ȋnãlțam?

Sub el stãtea o bancã
ruginitã de obosealã,
cu scrumierele goale
iar parcul

M-am plimbat pe la
piațã,
legumele sã le gust,
ȋntr-o zi calduroasã,

Ce de-vreme este
Ȋntre noi
iubito
ca o apã veche,

Eu cu tine
am fost noi,
noi fãrã tine
sunt dor,

Ȋn noi cresc buruieni
de cȃnd nu ne-am vãzut,
de cȃnd mȃna ta
e strãinã

Atȃtea specii
s-au adaptat,
au ȋnvãțat sã iubeascã
frigul,

Dacã visele sunt
valurile
din marea vieții,
eu sunt

Ai fost odatã
ca nici o altã fatã,
coborȃtã din vise-mi,
din cuvinte nerostite,