Paparuz - creaţii proprii

neanunțată
înainte de Crăciun
nu are telefon
și nici o conexiune la net

bach se plimbă îngândurat
prin dormitor
pare preocupat
de biletul tău de bun rămas

păstrează-mă icoană
iubitule
aprinde-ți sufletul lumânare
proslăvește-mă

mă dezleg de dureri
mă dezleg de frică

stau în mijlocul minții mele

sunt un tip vesel
doar sufletul meu a fost trist
n-am nici un habar
de ce sunt vesel

şi bunicul bunicului meu
nepotul nepoţilor mei nenăscuţi încă
mi-am trăit deja toate vieţile şi morţile toate mi le-am murit
am fost eu am fost tu am fost fiecare din voi unul câte unul

nu poţi să fii decât ceea ce eşti,
dar întodeauna vei fi mai mult
decât poţi să crezi

“fă-te că trăiești fă-te că trăiești fă-te că trăiești” hohotitul bufonic proprietar al urechii stângi are mult mai mulți decibeli azi decât tânguitul suav sufocat „ce-ar fi să începi să trăiești” al suratei din dreapta constat între două palpitații ventriculare oarecum imun pe MTV je t’aime din vecini the winner takes it all un portărel insistă să-mi sechestreze sufletul până la pensie copilul meu are teneșii rupți și mama amintirile stricate cineva fără nume la telefon “gândește pozitiv gândește pozitiv” doar cu douăzeci de lei broșura devii fericit fii fericit cu două zeci de lei mulțumesc nu acum obosit mă întind pe calea ferată îl sun pe dumnezeu credit insuficient poate ar trebui să îi las un mesaj “fă-te că trăiești”

cu un creion în mână la începutul minţii nu prea am ştiut la ce foloseşte mâna doar moaşa s-a minunat citind primul meu poem din această contemporaneitate pe cordonul ombilical papirus sigilat cu o bucăţică de suflet vechi atlantidic a concluzionat obstreticianul pasionat de regresie deja şi mie mi-a fost poftă pentru că întreaga tevatură a renaşterii e oarecum plicticoasă mai ales dacă ţii minte toate morţile din dragoste pentru tine nu am vrut să pierd nici o clipă să îţi amintesc iar şi iar că împărţim aceiaşi quarcuri
şi pe dinăuntru şi pe dinafară voi continua să te caut de unde am rămas...

înjurături mi-au rămas (de la tata)
primordiale ce-i drept
şi acelea lipite de timpanul urechii stângi
pe care un orelist practicant budhist