Oancea Aurel - poeziile altor autori

E necesar, vedeţi voi, să fim iertători.
Doar astfel, fi-vom fericiţi şi visători
Şi, dacă-n viaţă-s clipe grele uneori,
Noi, cel puţin, vom fi - aşa-i? - doar plângători.

Plouă-ncet peste oraş
(Arthur Rimbaud)
-----------------

Eu pot ghici în orice murmurare
Subtil contur de glasuri ancestrale
Şi-n licăririle lor muzicale,
Amor pal, o-auroră viitoare!

Vântul în câmpie
Îşi ţine răsuflarea.
---------------

Parcă suntem copii şi te-aştept şi nu vii
Să jucăm baba-oarba şi ştiu că-ţi plăcea
Şi mă tem că în drum ai călcat din greşeală
Peste aburul morţilor dintr-o vâlcea.

Mă rog de tine, băiat curajos,
Încercat pe zidul morţii în bâlciul copilăriei,
Nu umbla să mă smulgi de la zmeul cu şapte capete
Ca să câştigi o parte-a-mpărăţiei.

Sunt datoare unui plop bătrân
Care și-a smuls frunza la plecarea ta
Să nu-mi tremure în suflet până vii
Și să cred o vreme că te pot uita.

M-am întors într-o zi în sat
Să mai adoarmă în mine tristeţea
Şi toţi salcâmii m-au întrebat
Unde? Unde ţi-e tinereţea?

Ea stă plictisită şi foarte frumoasă
părul ei negru este supărat
mîna ei luminoasă
demult m-a uitat, –

Firavii pomi şi cerul spălăcit,
L-a' noastre haine, parcă tot zâmbesc,
Când ele, nonşalante, strălucesc,
Plutind ca nişte-aripi, cu-n fâlfâit.