Oancea Aurel - poeziile altor autori

Razele lunii,
Molcom căzând,
Apele mării adânci nu turbură.
Sufletul meu

O frunză uitată de toamnă
Acopere-n ape o stea,
Şi luna, a toamnelor Doamnă,
Împrăştie aur pe ea.

Era,
Aminte de-ţi aduci,
O zi de toamnă, mohorîtă,
Cu nori de plumb, pe-un cer de tuci

Te-ai ivit podoabă
Peste vis, iris.
Inima e roabă
Negrului plictis.

Pe visurile-mi - roşii trandafiri -
Albastru flutur te-ai lăsat alene,
Ţi-ai lipit aripile subţiri
Şi, cu polenu-n finele antene,

În plopul meu îşi pune cuibul luna,
Din care iese noaptea ca un corb.
Şi stele-i cad din aripi, dar le sorb
Prin iazuri broaşte, una câte una.

Înstelarea-n lac răsfrântă, printre foi de nenufar,
A făcut din lac poiană, din luceferi licurici,
O poiană colbăită de ninsori de chihlimbar,
Printre care stropi de aur joacă lucitori şi mici.

De-ai uitat cumva de nuferii plutind
Pe lacu-ntunecat de umbra munților în plină zi,
De le-ai uitat parfumul ud și-adormitor,
Atunci poți să revii și teamă nu-ți va fi.

Sunet vesel, inoportun,
Al unui clavecin sonor
(Petrus Borel)

Un vis profund și straniu am și-n el mi-apare
Străina care mă iubește și-o iubesc și eu
Și nu-i mereu aceeași, dar nici alta-n visul meu.
O simt aproape, știu că e-nțelegătoare,