MariusIonescu - creaţii proprii

Dacă tace gândul,
Tace și visul nostru de iubire
Condamnat la ierni
De linişti programate...

Pășind pe balustradă
Ca pe o stradă ce s-a deschis
Ni s-au deschis și drumuri noi
Cu pași de zbor

Dimineaţa ne zâmbea-n fereastră
dar pereţi de noapte ne păzeau
ca pe florile uscate-n glastră...

Liniștea din noi
Între multe-amenințări...
Cântă greierii

Da,
am pãstrat cuvinte
în scrisori şi jurnale
scrise de umbrele

Refuzuri viscerale
Duceau spre zenit
Un suflet blocat
Într-un simulacru de iubire

Te regăsesc cum stai în colţ tăcută
parc-aşteptând ceva, dar nu ştiu ce
fără de zâmbet, fără nicio cută
şi fără ochii oglindiţi în cer

Ea stă şi aşteaptă s-apari la lumină
cu pielea ei arsă şi ochii în soare,
cu gânduri absente pierdute-n odihnă,
urechile-atente spre orice chemare...

În ziua-n care frigul ne gonea,
stăteam pierduţi în dulce letargie
la o poveste şi la o cafea...

"De-asta sunt aici,
ca să te pot asculta"
zise-oglinda bolnavă
care tot plângea