Lorena.craia - creaţii proprii
- Crinii suspină
Îmi place să beau dintr-o cupă
Nectarul fiinţelor vii,
Îmi place să muşc dintr-o drupă
Apusul orei târzii.
- În penitenţă
Se lasă asfinţitul peste mine,
Aşa cum norii lasă umbra lor
Pe geana de lumină, care vine
Din genele şi ochii tuturor.
- Fantastice minţi, ce minţi...
Când singurătatea mută
Ar putea urla orbirea,
Eu îmi pipăi, ca o slută,
Şi turbarea, şi simţirea.
- Lui Adrian Păunescu – in memoriam
Privesc îngândurată masa goală,
Mă tulbură că eşti în nefiinţă,
Simt inima că suferă de-o boală
De renunţare, fără de dorinţă.
- Evantaie-n simbioză
Decid ca două lacrimi să îmi transform în perle,
Singurătatea, poate, s-o învelesc mătase,
Din negrăirea toată să cânte numai mierle
Și-n lipsa primenirii, să fiu crâng de foioase.
- Chivuţa răsăriteană
Mâna ta miroase-a vară
Ochiul tău, a gând de seară,
Şi-n genunchi, de primăvară,
Înfloreşte-o piatră rară.
- Zdrobesc urechea de stâncă – sonet străin
Stau împietrită-n ale tale braţe,
Ca mugur de măceş sălbăticit;
De glasul meu aproape-nmărmurit,
Las versul şubred şi asprit s-agaţe...
- Umbra unui clopot
La umbra unui clopot vechi
Încă mai creşte iarbă gri,
Cu mărăcini, perechi-perechi,
Jilavi de ploi prea străvezii.
- Ghirlande de stuf pe gâtul subţire
Grâul de aur se-nchină pe mirişti,
Solemne stau berze cu gâtul beteag,
Din arce de sânger descind numai linişti,
Ce soare de-aramă le face drumeag.
- Firesc sedus
Când truda unei aripi sure
Mă trage-n jos, înspre pământ,
Tu, dragoste, te faci pădure
Și mă-mpletești într-un cuvânt.

Distribuie acest autor: