Lorena.craia - creaţii proprii
- Cale-n dar
Mă retrag într-un exil,
Până-n luna lui april,
Să mă-ntorc la începuturi
Şi să-mi construiesc pe scuturi
- Lunar stelar
era odată o lună
care începu a pescui
când o rază
când un nor
- Lebăda neagră
Sub podul de cobalt apare-o vidră,
Pe malul de bazalt aşteaptă-o hidră;
Se uită ochi în ochi apoi, fatal,
Le-nghite noaptea rece de metal.
- Ultima noapte
Tenebra morţii-n prag de toamnă
Îşi pregăteşte sarcofag
Şi frunze ruginii îndeamnă
La simfonii pe un drumeag,
- Cât de frumoasă
Cât de frumoasă eşti, cumva, femeie,
Atunci când mă atingi ca o atee,
Cât de frumos îţi pică părul des
Pe umărul pe care l-ai ales!
- Plouă ca-n orice toamnă
Plouă afară cum plouă în mine,
Gândul meu negru de-un tunet se ţine,
Mâna sticleşte în fulger, pe-obraz,
Crengile-uscate-mi lovesc în pervaz.
- Sonet pentru mama
De ce n-au scris poeţii despre tine?
De ce Chopin nici azi nu te-a cântat?
Pe chipul tău atât de nuanţat
Văd timpul, care pare că se-abţine.
- Pe cine-ntreb de Dumnezeu?
Cu liniştea mă prind de timpul rece,
Cu lipsa ta mă scutur de pe ram,
Pământul se desprinde de la geam,
Iar malurile mării vor să plece.
- Gloanţe de argint
Nu veţi putea să-mi răstigniţi cuvântul
Nici la altar păgân, nici în scripturi
Şi nu-mi veţi mai răstălmăci nici gândul
Aproape mort din mine, în torturi!
- Oarecare rondel
Astăzi îmi este teamă de tine,
Astăzi îmi este teamă de mine –
Oglindă neştearsă de timpul trecut,
Când glasul de ieri şi de azi a gemut –

Distribuie acest autor: