Poezii despre Iubire:

Fiorul

În noaptea-n care-un cer de stele,
deasupra bolta stă s-aprindă,

Sărută-mi dragostea din şoapte!

Sărută-mă lângă oglindă,
să văd iubirea dintre noi,

Strop de foc din trandafir
Ochi de fee din poveşti
Zbori pe zâmbet de zefir
Sufletu-mi să-l izbăveşti.

De dorul tău,
Te-ascund, uimită,
În taina mea-
Neînchipuită

Acelaşi firicel

La casa veche cu obloane-albastre,
muşcate roşii, ca inimile noastre,

Pe pânza ţesută de razele lunii
Cresc umbre-mbrăcate în rochii de seară,
Corabia verii îşi plimbă nebunii
Pe strunele nopţii ascunse-n chitară.

Ah, tu, a tinereții-mi vară,
Ce țineai un dor pe lume,
Știi tu dar a câta oară,
Ai bătut l-aceleași urme?

FÂȚĂ ORI NAGÂȚĂ


Fâţă ori nagâţă,

Aud oful tău cum umblă pe maluri
Şi caută clipe în noi reveniri,
Aud dorul tău prins încă în voaluri
Arzând de dorinţe, de noi definiri.

- De-ar fi să plec, să nu mai știi nimic
Din tot ce fac și simt ori ce culoare
Au nopțile ascunse-n depărtare
În așteptarea unui venetic,