Ina M. - creaţii proprii

Două mere într-un coș
Unul galben, unul roș'
Se-ntreceau în laude,
Poate careva le-aude!

Grandoarea toamnei-i mantie de frunze
Și de lumină-n colț de cer, confuze
Sunt crengile care în vânt, golașe,
Sărută însetate raze false.

Încărunțintă-n galben este din nou natura
Și sentimente- n ceară aduc gutuia, para
Pe masa cu mirosuri a sufletului trist
De om bătut de vânturi în zile fără rost.

Cum pleacă vara pas după pas în zi...
În noapte ne atrage-n erezii
Chiar dacă voalul toamnei ne-nfășoară
Cu certitudinea ce a-nceput să doară!

Miroase parcă-a iarnă de la fereastra mea,
Inspir cu ochii-nchiși... răzleț, un fulg de nea
Coboară din trecut în mintea-nfiorată:
Septembrie -târziu, ninsoarea o așteaptă?

Toți iepurii au hotărât să plece...
Căprioarele n-au înțeles ce se petrece!
Doar ursul greoi a mormăit ursuz ceva,
Cum că ar fi prin munți,pe undeva

Am vrut să fiu o frunză pe ramură de plop
Dar m-am gândit la tine și lacrimi în potop
Au inundat privirea pierdută intr-un zbor
De toamnă plumburie, de rătăcit cocor.

Nu ți-am mai scris de mult
Și amintiri tumult
Mă năpădesc spre seară...
Și-acum, ca prima oară

Ce dorință arzătoare
Ca să-ți dau o-mbrățișare...
Ale mele buze calde
Pe-ale tale vor să scalde

Si dacă dai uitării pentru a mia oară
O dragoste ce vrea trăirea, nu să moară,
Mereu vei reveni la flacăra ce arde
În inima pierdută prin sentimente fade!