Georgiana-Laura Gheorghe - creaţii proprii

“La steaua care-a răsărit”
Inima mi-a tresărit de bucurie
Când l-am văzut pe Luceafărul vestit
Arătându-se în toată splendoarea lui

Un ghiocel, prevestitorul primăverii,
O zambilă să-ți încânte mirosul,
O lalea pentru modestie,
O brândușă care să-ți aducă aminte

Au bătut două inimi fericite
Asemeni clopotelor de nuntă.
Sunteți împreună ca două turturele,
Frumusețea voastră interioară

Este diamantul roz
Mult râvnit de vânătorii de comori.
Nu taie niciodată aripi,
Ci le dă îndrăgostiților aripi

Se plimbă prin pădurea de pini,
Camuflat cu pătura groasă și albă,
Fermecând sau înghețând pe oricine
Se întâmplă să îi întâlnească ochii albaștri de gheață.

Se folosește de greșeli să-i dea putere
Să treacă peste obstacolele pe care
Le întâlnește de-a lungul drumului ales.
Nu lasă pe nimeni să-l demoralizeze

Sare din creangă în creangă
Ca un atlet într-o cursă cu obstacole.
Salută pe locatarii din junglă,
Aducând zâmbete pe buzele tuturor

Sunetul cunoscut al lamelor ascuțite
Pătrunzând în penele aripii drepte
Ale sufletului inocent care stă acolo neajutorat
În timp ce bărbatul execută sarcina fără mustrări de cuget.

Terminând capodopera după ore de muncă,
Poetul părăsește confortul scaunului de stejar
Și se duce în locul preferat din biroul lui.
Emoționat trage de clanțe, lăsând fereastra să se deschidă.

Eu văd șase
Sperând la multe șanse.
Tu vezi nouă
Gândindu-te la o casă nouă.