Eugenia Calancea - creaţii proprii
- Uneori toamna...
Iarăși începe cerul să plouă,
E dimineață și-afară e pustiu
Și vine din nou ora două,
Când îmi este greu să scriu.
- Mi-i dor de liniște-n visurile mele
Aș vrea când mă trezesc să fie ca în vis,
Să-mi pot continua gândul fugar,
Să fim din nou cu sufletul larg deschis
Și dragostea noastră să bâzâie-n noapte ca un bondar.
- Ticăie inima...
Inima mea ticăie necontenit,
Când aștept iubirea și n-a venit,
Vântul bate noaptea prin ram,
Iar zorii revin din nou la geam.
- Puterea mamei
Mama mea se află printre oamenii buni,
Căci ea mereu face rugăciuni,
Din ochii ei, curg lacrimi fierbinți
Și cred c-o să fie acolo, la sfinți.
- Paradisul pierdut
Iubirea s-a scăldat în șoapte,
Iar frunzele culese sunt arse de soare,
Numele l-am scris pe stele în noapte
Și suntem în cântec atrași de visare.
- O amintre-n vis...
Aș vrea ca să-ți amintești,
Când aveam mușcate roșii la ferești,
Iar noi fericiți peste tot alergam
Și când mă sărutai, gust de mușcată aveam.
- E frig...
Afară-i plouă neîncetat și-i frig,
Căldura încă-o mai port în suflet
Și ea îmi dă puteri să pot să strig,
După tine atunci când am un plânset.
- Bunica...
Cu glasul sau dulce, legănat,
plângând rostește o rugăciune
și parcă o văd îngenunchiată chiar azi,
acolo-n fața icoanei la răsărit,
- E clipa...
Clipa potrivită a venit în calea mea,
Cu mâna pregătită pentru mângâierea ta,
Nu te uita la alții ce nu au alinare,
Privește cum eu îți cer acum iertare.
- Noaptea de Halloween
Fantoma albă stă în copac și privește.
Ce vede oare?
Vede un liliac negru ce iese din grota groazei,
Vede un schelet verde fosforescent ce aleargă prin pădure,

Distribuie acest autor: