Eugenia Calancea - creaţii proprii
- Vin-o iarnă, te pierd toamnă...
Te pierd toamnă în tăcere,
Visele dispar în ceață,
Nu mai am nici o plăcere,
Nu mai am nici chef de viață.
- Noiembrie pleacă...
Aș vrea să mă așez pe covorul roșu de frunze,
Nu pot că acum e umed și rece,
Noiembrie trece și totu-i pustiu,
Aș sta în pădure și să nu mai viu.
- Salcamul bătrân
Uite ramurile copacului s-au frânt,
Unele, mai stau înfipte în pământ,
Vreau să te cuprind de la rădăcină,
Sper ca vremea voastră din nou să vină.
- Speranță pentru mâine...
Gândul meu zboară din nou la tine,
Că tu ești prezenta mea iubire,
Dar cine ar fi crezut,
Că e drum lung de străbătut.
- Coșul cu amintiri
Azi stau în pat cu ochii către stele
Vreau să mai scriu în cartea vieții mele...
Să fie o mică deziluzie în iubire,
Dar asta e, știu se cheamă, trăire.
- M-arunc în mare...
Ochii mei licăresc mai mult,
din nou viața grea eu o ascult,
nu mai vreau nici un gând,
că mă face ca totul să vând.
- Privind steaua luminoasă
Pentru noi, pe cer s-a mai aprins o stea,
iar noi vrem să scăpăm de-ntunericul mare,
steaua, lumina aducea, tot pământul cuprindea,
să scăpăm de bezna asta înfiorătoare.
- Minunea speranței...
Începe vremea să se răcească,
Bătrânii stau la geam să privească,
Florile au dispărut în lacrimile nopții
Și ei împletesc stele-n lumina dimineții.
- Un dor de primăvară...
Azi mi-i dor de tine iară
Și mă gândesc la tine,
Din zori de zi și până-n seară,
De verdele pășunii de smarald,
- Mai am o singură durere...
Mai am o singură scânteie care mă ține în viață,
O singură plăcere care mă scoate din ceață,
Un singur dor când vreau să fii lângă mine,
Un singur gând atunci când ploaia nu mai vine.

Distribuie acest autor: