Poezii despre Eroism:

Să fim ce-am fost, în gloria străbună,
Acolo unde demnitatea e parte din trup.
Unde omul nu-i viclean, ci străjer al credinței
Care astăzi se stinge, încet, dar sigur.

Unii tac.
Privesc cum totul se destramă
și spun doar: „Asta e.”
Își pleacă ochii,

Pătratul se înscrie- n cerc
Și fiecare colț încerc
Să- l țin în arcul ideal
Al codrului născut pe deal.

Ia-ți focul din pustiu, ca amintire
Și fumul parfumatului război,
Căci ochii tăi nu pot cuprinde ploi,
Nici roua iasomiilor, emire!

Dragă poet contemporan,
Îți scriu dintr-un secol mai banal,
Unde polițiștii se urcă beți la volan,
Se dau tari și frumoși ca un fazan.

Voi, cântãri nemuritoare
Voi, iubiţi şi scumpi eroi,
Crai ai razelor de soare,
Dar şi-ai veşnicelor ploi!

Războinici pe cai năzdrăvani
țâșnesc zuruit din vântul pădurii.
Regele dac cu sălbatice plete
și-încruntarea-împietrită-n sprâncene

Vol. "Din Viaţă"
~Elogiu strămoşului erou~

Un nume bun, e-aşa cum ştim,

Îmi furi dragostea zi de zi
indiferență pagubă-n ciuperci
ba c-o fi ba c-o păți
te lauzi urâto dar nu/mai treci

Se descurcă în trafic

Costel Zăgan, Universuri paralele