Poezii despre Eroism:

Istoria se mai răscoală

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

(Ne)fericirea-i un risc pe cont propriu
Scris-a poetul cu bucuria făcută sul Și
cu inima ca un trăgaci de armă epuizat
mor(t)al Pe locuri fiți gata foc cu foc Se

Măria Ta măcar oleacă
poate mai găsești vreun dac
scoate-ți Moldova din teacă
să vezi codrii ce mai fac

lent timpul se întoarce înapoi
pământu-nghite fier și cărămidă
betonu-i ros de vreme și de ploi
doar fluturii nu trec în crisalidă

E-un cârlig zvârlit pe stâncă,
ziduri, metereze, schele,
când ne mai frământă încă
ce-o fi dincolo de ele.

Tăcerea ta e ca o zi senină,
promisul rai din vechile scripturi.
Aș vrea s-avem o casă în păduri..
Tăcerea ta e blânda mea grădină.

Încăput
pe
mâna
clepsidrei

Eu m-am născut într-o rază
de soare
într-un mănunchi de stele
neîntinat

Orasul acesta va ramane de-a pururi
Primul cuvant scris
In Cartea Independentei
Ca o uvertura a istoriei,

Hai să-ţi ghicesc ţară în palmă
hai să-ţi ghicesc ţară-n Carpaţi
acum e marea mult mai calmă
şi peste Prut surori avem şi fraţi