Poezii despre Eroism:

Dragii mei copii războinici, ascultare mumii dați,
Iată vreme, mic și mare armele s-înbrățișați,
Strigînd toți c-o glăsuire,
Spre a mumii fericire

Iată vine o scrisoare
ca o frunză dintr-un pom
cine o citește moare
cine nu n-ajunge om

Doamnă-ți spun și-ți spun crăiasă
că nu-i alta mai frumoasă
domnișoară-ți zic virgină
asta-i zău Limba Română

Istoria se mai răscoală

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

(Ne)fericirea-i un risc pe cont propriu
Scris-a poetul cu bucuria făcută sul Și
cu inima ca un trăgaci de armă epuizat
mor(t)al Pe locuri fiți gata foc cu foc Se

Măria Ta măcar oleacă
poate mai găsești vreun dac
scoate-ți Moldova din teacă
să vezi codrii ce mai fac

lent timpul se întoarce înapoi
pământu-nghite fier și cărămidă
betonu-i ros de vreme și de ploi
doar fluturii nu trec în crisalidă

E-un cârlig zvârlit pe stâncă,
ziduri, metereze, schele,
când ne mai frământă încă
ce-o fi dincolo de ele.

Tăcerea ta e ca o zi senină,
promisul rai din vechile scripturi.
Aș vrea s-avem o casă în păduri..
Tăcerea ta e blânda mea grădină.

Încăput
pe
mâna
clepsidrei