Poezii despre Dragoste:

Ridicare din neant
Într-un templu flamboaiant
Oh- cuprinde-mă, Idee,
Si transpune-mă într-un cadru

Îți amintești?
...
Îți amintești de ziua-aceea în care totul s-a oprit?
Eram doar noi și ne priveam, ne priveam la nesfârșit,

Iubirea noastră mută
Izvorâtă într-o toamnă
Din lemn sfânt de stejar
A crăpat tocmai acum

Flacăra
...
Nu, noi nu semănăm cu ei
Și e mai bine, mult mai bine!

Te-am creat cu ochi căprui
Și cu părul ars de soare
Și cu buze amărui
Și obraji scăldați în mare

Rațiunea mea
...
Mi-ai rămas același vis
Și-același vis îmi vei rămâne,

Aseară, la fereastra noastră

Aseară, la fereastra noastră,
pe cerul serilor târzii,

În lumea noastră-i primăvară
...
Nu pot fi în rând cu lumea
În care m-am născut fără să știu,

În ziua- n care n-oi mai fi
Să-ți amintești ce mi-a plăcut,
Să-mi pui o floare pe mormânt,
Să râzi de parcă acolo aș fi

Incomparabil
...
Oricărei femei din câte-am avut a alege
I-aș fi putut fi bărbat,