Poezii despre Dragoste:

Absurda consonanta !

Tu vrei sa pleci , dar stiu c-o sa revii, purtand in gand speranta
Acelui proaspat inceput ,de care ai uitat, imi pare

Statuie vie !

- Un colț de suflet neatins sub cerul din odaie
Și zilele de vară lungi, mirosul după ploaie,
Uimirea ce pe fus de-argint părea că era toarsă,
S-au dus, iar timpul niciodat' nu face cale-ntoarsă.

- Unde ești Noe? Hai, pânzele sus
Și arca ancoreaz-o într-un doc,
Primește-mă pe vasul tău ca mus
Că norii se adună ca-n talcioc,

Amarul fum

A-ntunericului doamna,
Mai arzatoare decat soarele,

Hai vino !
Hai vino dragă , vino , vino , să zbori pe aripile mele
Să-ți lași ușor pe umeri capul și văntu-n părul din inele
Să cănte un căntec de iubire , plimbandu-ne pe lăngă stele

- Nu știu dacă-ți mai amintești,
Dar când eram copii acasă,
Bunica ne spunea povești,
Iar noi culcați în iarba deasă

„Să pui stăpânire pe o inimă neobişnuită cu atacurile,
înseamnă să intri într-un oraş deschis şi fără pază.”
Alexandre Dumas fiul

- Sunt nopți mai reci și zilele ploioase,
Cu ochii mici privește prin lucarnă
Soarele știrb, doar norii potop toarnă
În apele care frământ-angoase.

- Ciudată-i viața, bate din aripă
Ca un ceasornic vechi demult ne-ntors
Ce calcă-mpleticit, de vlagă stors,
Și totul se destramă într-o clipă