Doina Bezea - creaţii proprii

Pe sub vuiet lung de codru,
prin pășuni de roua vieții,
pe cărări de soare mândru,
întorc firul tinereții.

Bicisnic vânt te umpli de păcate,
te-ai strecurat în mine pe sub vene,
pe scoici din lumea apelor sărate,
surâsul mi-ai vândut făr-a te teme!

Nu vreau să crezi că
e vreo vină moartea,
nici când însângerate
stihuri scrii,

Flori de gânduri

Pe zeghea nopții atârnate cad,
cu ropot șchiop înfumurate gânduri,

Sub verdele spuzit de sărbătoare,
cu ochii plini de roua primăverii,
îngrop pocalul sub căderi de soare,
să nu mai plângă niciodată merii!

Căznite doruri azi ne leagă,
din lunga depărtare-albastră,
pe fruntea munților beteagă,
cununi de cetini plâng în glastră.

Crescuse iarba-n dulcele cerdac,
azi,spini-mping cu coarnele-n podele,
o lacrimă mai scheaună-ntr-un ac,
bătând secunda nesfârșirii mele!

Iubito numai nu veni din nou,
cu-același colț de rai strivit pe buze,
cărări adânci se-nșiră-n părul tău,
o toamnă-ți trage clopotul prin frunze!