Poezii despre Diverse:


  • Sonetul CXLI (tot ce ne-ai dat...)

    Tot ce ne-ai dat conține Infinitul,
    În formă pură. E regenerabil.
    Dualitatea, spiră-tor și mitul
    Sfârșirii-n înviere e mirabil.


    « Ovidiu Oana-pârâu »
  • Sonetul CXL (în noaptea asta...)

    În noaptea asta lupii cer arvună
    tăcerea mieilor ce-n van se vaită;
    o ancestrală foame-o să-i răpună,
    oboluri juruite pentru haită.


    « Ovidiu Oana-pârâu »
  • Sonetul CXXXIX (eu sunt etern...)

    (după sonetul 1 al lui Petrarca)

    Hei! Voi ce duceţi mai departe zvonul
    Cu rătăcitul tânăr care scrie.


    « Ovidiu Oana-pârâu »
  • Sonetul CXXXVIII (azuriul doliu...)

    Tot înăuntru-mi este rană vie
    În sânge, rubinie-i întomnarea
    Dar cel mai rău mă doare așteptarea,
    Cu mine, muribundă colivie.


    « Ovidiu Oana-pârâu »
  • Sonetul CXXXVII (Aţi dat de dracu’!)

    Toţi veţi fi mâine doar izbânzi trecute
    Şi călatori prin viaţă fără rost,
    Pretinzători de hrană şi-adăpost,
    Nişte învinşi şi nicidecum redute!


    « Ovidiu Oana-pârâu »
  • Sonetul CXXXVI (sluțire...)

    Nu! Chipul nu se-arată doar cum vrem noi să fie.
    Din depănarea vremii, privindu-ne-n oglindă.
    Ne-ndepărtăm de saduri privind cum se perindă
    În urmă, traiul searbăd, pe drum spre năsălie.


    « Ovidiu Oana-pârâu »
  • Sonetul CXXXV (Osândă-se cu lațul stihuirii!)

    (după sonetul 60 al lui William Shakespeare trad, Ghe Tomozei)

    Coboară valul, steiuri în nisipuri
    Prin hulpave clepsidre-n timp cernute,


    « Ovidiu Oana-pârâu »
  • Sonetul CXXXIV (apunere…) [*]

    Privește-te! Vezi? Soarele răsare
    Vărsându-și, peste toate, blând, căldura.
    El este viață, leac și întremare
    Ce silnicește, lumilor, ordura.


    « Ovidiu Oana-pârâu »
  • Sonetul CXXXIII (ctitorie...)

    Aduceţi întuneric! Umpleţi groapa!
    Să împlinim orbirea bietei naţii,
    Iar împlinirea să le-o dăm în raţii
    Infime, cât să le astupe pleoapa!


    « Ovidiu Oana-pârâu »
  • Sonetul CXXXII (Narcis…)

    (după sonetul I al lui William Shakespeare)

    Cu toţi am vrea frumosul să dăinuie în sine,
    Mereu, ca o minune, ce-i viu să decoreze


    « Ovidiu Oana-pârâu »