Poezii despre Diverse:


  • Sonettina LXXI (ce alt refren? )

    Nesaţul desfrânat cu care-nghite
    Nisipul său clepsidra, pare-o joacă
    De căpcăun ce-nfulecă termite
    În ritm halucinant bătut de toacă.


    « Ovidiu Oana-pârâu »
  • Păcat originar

    De ce, frumoasă Eva, cu soarele în plete,
    Lăsat-ai un biet șarpe cu vorbe să te îmbete
    Și-n loc s-asculți smerită de Dumnezeu preasfântul
    Ai rupt degrabă mărul nesocotind Cuvântul?


    « Octavian Cocoş »
  • Sonettina LXX (algebra despărţirii … )

    Din sânge sfânt, pe crucea Lui născută
    Credinţa s-a-ntrupat în ţarini sterpe.
    Pe foi veline toarce Eutherpe
    Inconştientă stare, nedurută.


    « Ovidiu Oana-pârâu »
  • Sonettina LXIX (statornicie …)

    Nu! Nu mi-e toamnă încă şi nu-mpletesc cocorii
    În gânduri de plecare. Venit-am să rămân.
    Dar nu ca sclav al vrerii stăpânului hapsân
    Ce-şi risipeşte vorba, cum bate vântul norii.


    « Ovidiu Oana-pârâu »
  • Sonettina LXVIII (scâncet … )

    Ai scâncit! Tresar pleoape-n vis, iar somnul
    Straşnic te cuprinde-n mreje. Supărată
    Că iubitul, uită -prins de griji- în vatră,
    Să arunce,-ncet să ardă-n noapte, lemnul.


    « Ovidiu Oana-pârâu »
  • Tânjind după egalitate

    Cu ochii blânzi, cu chipul ca o floare,
    Împarte vorbe bune cu răbdare
    Și inimile frânte le alină,
    Iar bezna o preschimbă în lumină.


    « Octavian Cocoş »
  • Mărturisire

    Mi-e dor de codrii falnici și-nverziți
    În care mii de păsări cântă-n cor,
    De munții maiestuoși și-nzăpeziți,
    Cu peisajul lor încântător,


    « Octavian Cocoş »
  • Sonettina LXVII (ce ritual fantastic …)

    Ce ritual fantastic! Curg nisipuri,
    Fluturii albi ai primelor ninsori
    Şi se preschimbă-n dalbii aişori
    Ca un portret cu înmiite chipuri.


    « Ovidiu Oana-pârâu »
  • Sonettina LXVI (iubeşte-mă simplu !)

    Iubeşte-mă simplu! Respiră-mă! Cerne
    Pe buze săruturi! ţi-s umerii temple
    Pe care privirea robirea-şi aşterne,
    Al sânului arc, mai apoi, să-l contemple.


    « Ovidiu Oana-pârâu »
  • Sonettina LXV (nu-i pace-n mine … )

    Nu-i pace-n mine, parcă viscoleşte
    Rotind haotic un noian de gânduri,
    În goană smulse şi, prin noi intrânduri,
    Peste tăcerea mea le prăvăleşte.


    « Ovidiu Oana-pârâu »