Poezii despre Diverse:

Lâng-a nopții călimară stau încovoiat de gânduri
și mă-ntreb de are rostul tocul să-l arunc spre cer,
să-mi ridic a vieții scară prin înșiruiri de rânduri,
ca prin zbateri de cuvinte să-mi ridic nou acroter.

Cânta o dumbrăveancă*.
În zborul ei hoinar,
își mlădia romanța,

Cât este ziua de lungă,
Că e soare, nor sau vânt,
Peste pârtii, peste strungă
Urci, cobori, plin de avânt.

Navighezi cu îndrăzneală
Străbați mări, străbați oceane
Și cu multă osteneală
Te ferești de ghinioane.

Ai aripi de vultur și-ți place să zbori
Că-i vară sau iarnă te plimbi printre nori
Aproape ți-e cerul albastru de sus
Iubești răsăritul, ești trist la apus.

De cu seară până-n zori,
fete mândre și feciori
se întrec la șezătoare,
cu talentul care-l are

lumina curge lacrimă din soare
și se sparge în picuri mici de apă
pe obrazul cerului nu se văd urme ale trecerii timpului
și nici diminețile nu-și arată dinții sărați la reflux

O locomotivă-n față
Trage șapte-opt vagoane,
Înșirate ca pe ață
Și unite prin tampoane.

O, Lună,-amorezată orfelină,
Plecată-n lumi cu voluptăți de gheață,
Ne uluiesc schimbările-ți la față,

Zăbovești la semafoare,
Ești mereu aglomerat,
Ambalezi motorul tare
Și poluezi exagerat.