Poezii despre Diverse:

Prostia-i extra-ordinară
domnilor face gargară
și în prost dar și pe-afară

Cu albul ochilor
invadat de mireasma
salcâmilor în floare strig
de bucurie strig

Stau de vorbă cu un gând
prin mine mai răscolesc;
Mi-aud sufletul oftând,
de tăceri când mă lovesc!

Trec pe lângă casele somnoroase
şi-mi zic e ultima zi
de şcoală

Stau smerit în ‘naltul poeziei prag
Şi, de jos, eu vă salut pe toţi cu drag:
Pe voi, prieteni vechi de când am dispărut,
Dar şi pe cei noi, ce nu i-am cunoscut!

Când îşi muşcă buzele de furie,
se întreabă de ce tocmai el să fie admonestat
pentru lipsa de prevedere şi întâmplarea
unei nenorociri neaşteptate,

Luni, când mi-am făcut salată,
S-a-ntâmplat ceva fantastic:
Roşia mi-a părut din plastic,
Nu cum o ştiam odată.

Doar noaptea cu picioarele-n pământ trece prin câmpie
ca o femeie cu glezne subţiri şi nervii întinşi,
întunericul nu spune nimic din tot ce ascunde,
iubirea născută din păcatul nerecunoscut

Un fel de trecere dincolo fără parastas,
fără bijuterii, obiecte de artă şi alte averi,
fără nimic doar cu false remuşcări.
Până şi vipera îşi doseşte veninul

Ţi-aduci aminte draga mea
De prima noastră întâlnire?
Cum ne-am legat dintr-o privire
Şi ne-am aprins precum o stea?