Dan Lazarescu - creaţii proprii

Dan LazarescuBiografia autorului

Dan Lăzărescu (pseudonim), cu numele real Gîrbuleţ Lazăr Dănilă, s-a născut la data de 12.03.1974, în Municipiul Reghin. Este fiul lui Lazăr Dănilă şi al Lucreţiei din satul Dedrad, comuna Batoş, judeţul Mureş.
A copilărit şi a urmat cursurile şcolii generale în satul natal, Dedrad, clasa a IX-a şi a X-a în comuna Batoş. Începând din clasa a XI-a a urmat cursurile Liceului Pedagogic „Mihai Eminescu” din Tg.-Mureş, profilul Filologie, în perioada 1990-1992.
În perioada 1992-1997 a urmat cursurile universitare în cadrul Univestităţii Ecologice „Dimitrie Cantemir” Iaşi, Filiala Tg.-Mureş, Facultatea de Drept. Este licenţiat în drept al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj Napoca, promoţia 1997.
În perioada 1998-prezent a activat şi activează în profesia de avocat, membru al Baroului Mureş.
Preocupările lirice îşi au sorgintea în perioada copilăriei. Au fost dezvoltate, cu sprijinul profesorului de limba română Timotei Enăchescu, devenit mentor, în perioada efectuării studiilor liceale la Liceul Pedagogic Mihai Eminescu din Tg.-Mureş, perioadă în care, cu ajutorul mentorului său, autorul a avut scurte apariţii editoriale în presa locală, la postul local de radio şi a activat în cadrul Cenaclului literar „Liviu Rebreanu” din Tg.-Mureş. În acea perioadă s-a cristalizat pasiunea autorului pentru arta lirică.
Odată cu începerea studiilor universitare pe profilul juridic, în tumultul preocupărilor profesionale şi al vieţii cotidiene, preocupările lirice s-au estompat, dar, aşa cum susţinea autorul:” Sufletul de poet nu moare niciodată. Îl îngropi sub un noian de ani, de vremuri neprielnice poeziei şi, când ai crede că s-a stins, îmbobocesc în cugetul tău cuvintele armonioase, ca nişte flori de cactus în mijlocul pustiului, la prima ploaie, după zeci de ani de secetă. E o trăire pe care greu ai putea să o explici, să o defineşti, doar o trăieşti... şi taci sau o exprimi... prin versuri!”.
Urmare a acestui imbold lăuntric renăscut, de a scrie versuri, a luat naştere primul volum de poezie al autorului, „Mi-a picurat din suflet poezie”, publicat, sub acelaşi pseudonim, Dan Lăzărescu, la editura Vatra Veche, volum lansat la data 13.09.2018, în care sunt adunate scrieri din perioada liceului, cea mai tumultoasă perioadă a preocupărilor lirice, precum şi scrieri actuale.
Încurajat de reacţiile pozitive ale cercului restrâns de cititori care au avut acces la volumul publicat anterior şi neostoindu-şi pasiunea de a scrie, autorul adună şi scoate la lumina tiparului, la aceaşi editură, alte două volum de poezii, intitulate " Versuri de ieri Versuri de azi Versuri de suflet"lansat la data de 27.12.2018 şi "Sub tropotul vremii", lansat la data de 12.10.2019, susţinând că: „ Spiritul poetic pătrunde tot mai adânc în chintesenţa existenţei noastre efemere, descoperind ecoul sufletesc generat de ceea ce se poate transmite dincolo de cuvinte. Cuvintele par prea puţine uneori să poţi rezona simţirea lăuntrică....”.

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • Prin cătune părăsite

    Uneori mă poartă dorul,
    Dor nebun, dor zăpăcit,
    Pe vreo uliţă-nfundată
    Din cătunul părăsit.

  • Melancolii

    Orele astăzi par că s-au făcut pe sfert…
    Şoselele mă strâng cu benzi tot mai înguste…
    Ce aprig mă cuprinde uneori un dor
    De ancestral, de tihna locuinţelor lacustre.

  • Eu vreau să vin

    Eu vreau să vin, tu mă îndemni să plec,
    Eu vreau să plec, tu îmi şopteşti să stau.
    Ce s-a-ntâmplat cu cei care erau
    Ca două jumătăţi dintr-un întreg?

  • Coboară iarna

    E frig, coboară iarna din nord tot mai la vale.
    Ce poftă mi se face de tine şi de foc!
    Mă năpădesc deodată dorinţe ancestrale...
    S-aud trosnind în vatră şi-n braţe să mă-ntorc.

  • Dudul

    Dudule din dosul curţii,
    Tu ţineai pe creanga ta
    Leagănul ce-n umbra serii
    Gândul meu îl legăna.

  • Pasărea călătoare (Elogiul speranţei)

    De lungi săptămâni ea zbura zi şi noapte
    Cu cerul deasupra, oceanul sub ea,
    Zbura ostenită visând ţărm cu soare,
    Spera şi speranţa spre ţărm o purta.

  • Voi stajari

    Voi, stejari, ce încă ţineţi
    Fruntea sus şi pieptul dârz
    Fie ploaie, fie viscol
    Ori potop cumplit de vânt.

  • Tu n-ai murit

    Tu n-ai murit,
    Doar te-ai topit încet în umbră
    Sătul de-atâta soare cât te-a dogorât,
    Sătul de-atâtea zile,

  • De-i numai vis

    De-i numai vis al minţii mele oarbe,
    De-i prefăcut amor şi mincinos,
    Nu-mi spune-acum, mai lasă-mă o oră
    Aşa minţit, atât e de frumos!

  • Căprioara

    Cât de ferită, gingaşă făptură,
    Parcă din adiere moale-nfiripată
    Răsari din roua dimineţii câteodată
    Şi te topeşti discret în umbră...căprioară.