Dan Eugen Munteanu - creaţii proprii

Revenim din nou cu gândul
La o vreme ce-a trecut
Ca un vis avut odată
Cu crâmpeie de film mut...

( iubitului nostru PC )

N-a fost dat să aibă-n viaţă
un asemenea succes

A cerşi, nu-i umilinţă
poate pentru cel flămând,
dar cei fără de conştiinţă
sunt cam mulţi ce stau la rând !

Cu, sau mai fără tendinţă,
ce i-a fost vreodat' dorinţă,
Geniul dintr-un vis o-ncearcă
s-o cloneze-n printr-o faptă

Cantitatea e-o măsură
care-n ştiinţele exacte
joacă roluri cu bravură,
deşi-i Piesă fără acte.

Cine ştie ce ne-aşteaptă acolo nu departe în Pământ,
sau poate sus în cer, unde se zice, că nu adie niciun vânt...
Tot omul ar voi să creadă că drumu-i merge’n Paradis
şi speră în a lui oarbă Soartă ce-o poartă într-un veşnic vis...

S-au văzut căţei pe stradă
cum se pupă, se miros...
Bot in bot , dar …şi pe dos;
...fac paradă , dau din coadă...

Mai tot Omul dintre noi
poartă-n sine, din născare,
ochelari până când moare
şi indiferent de soi.

Eram roşie la faţă
şi-mi ziceau în cărţi: Tomată.
- Gust, aromă şi dulceaţă ?...
- Amintiri pierdute-n ceaţă !

Nu demult citeam o veche carte
În căutare de strămoşi de la’ nceputuri
E curios că ce ştim noi, e doar o parte
Cu iz de basme, biblice debuturi...