Dan Eugen Munteanu - creaţii proprii

( Liceului meu Vasile Alecsandri din Galaţi )


Ai fost odată ca-n poveşti ,

Primăvaro, Primăvaro !
Unde-ai fost ? Te-am căutat!
Dar venii pe ne-aşteptat
la Românii tăi, la ARO!

Mut rămâi în lumea-n care
după-atâta Dezvoltare,
Unii n-au nici de mâncare,
iar de sete se şi moare.

Din şocul lipsei crase de dovezi
O fiinţä a creat demult Divinitatea
C-aproape nici nu-ţi vine să mai crezi
că numai Zeii au precedat Umanitatea...

De vrei sau nu, nu ţi-e uşor s-accepţi
că tot ce-i tânăr mai şi-mbătrâneşte...
De-aceea-i greu la timp să te deştepţi
să-ţi savurezi trăirea clipei omeneşte.

De câte ori ţi s-a-ntâmplat
să-ţi pui banala întrebare:
- Cu ce-am greşit eu, Doamne, oare?
Nu-mi amintesc de vreun păcat ...

Într-o zi, de bună seamă,
când s-a dat jos mai din pat,
s-a cam supărat pe lume
El, Văcarul peste Sat.

Un amic şi-un alt amic
se aflau într-o tocmeală,
cum s-ajungă mai presus,
la o bună Socoteală.

Cum mergeam pe bulevard
m-am ciocnit deodată-n faţă
cu o Doamnă fără fard,
dar reală şi... “de viaţă”.

Unul dintre marii clasici
deplângea că printre lei
n-ar fi loc pentru cei mici,
nici Dreptate la căţei...