Costel Zgan - creaţii proprii
- Erezia trecerii dintr-o lume în alta
În poezia lumii locuim eminescian
Cu toate că nu credeam să fiu vreo
dată Eminescu Iată-mă-s poporul ro
mân Plin de poezie din cap până-n
- Nivelul anterior
Măi să fie câteodată
soarta iar mi-e amânată
ba de unul ba de altul
mi se duce-n jos înaltul
- Erezia melancoliei morgana
Nici n-au apus bine stelele lumii
interioare Și ce mă chitesc eu în
sinea mea Ia să mai dau o raită prin
cele vise Poate n-oi da bot în bot cu
- Sens interzis
Îngheață tăcerea în pietre
și apa din sânge vai
deschide poarta măi Petre
să intre iarna în rai
- Hai să fim români
Să dai mâna iar române
e un fel de bună ziua
ape trec piatra rămâne
nu bate munții cu piua
- Axioma lui Don Quijote
A mai trecut un an o zi o clipă
se duce totul vai de râpă
și ce-aș mai spune clipei stai
să fac din tine iad sau rai
- Neamurile mele
Fratele meu poetul cutare
sora mea de-a pururi poezia
eu mă vărs mereu în mare
să se-nalțe odată România
- Statuia de cuvinte
Dacă-i rău sau dacă-i bine
viața moartea cine știe
toți ne facem de rușine
la naiba zău poezie
- Răstignit pe frunze
Numai într-o vreme
eram pierde-toamne
dar când scriu poeme
cred în tine Doamne
- Spre dragoste
Îmi ard cuvintele în gură
se zbat tăcerile în piept
și cu asupră de măsură
doar ziua sunt mai înțelept

Distribuie acest autor: