Costel Zgan - creaţii proprii

Costel ZganCostel Zăgan s-a născut la 20 ianuarie 1958, în satul Tudor Vladimirescu, aflat atunci în comuna Ringhileşti, iar în prezent în comuna Albeşti, judeţul Botoşani. Părinţii, Ioan şi Elena, sunt originari din Bucovina.

Urmează gimnaziul în satul natal. Este absolvent al Liceului de cultură generală "A.T. Laurian", Botoşani, promoţia 1977, şi licenţiat al Facultăţii de Litere, Universitatea "Al. I. Cuza", Iaşi, cu lucrarea "Natură şi eros la Eminescu".

Este căsătorit şi are cinci copii: doi băieţi şi trei fete.

Publică: poezii, aforisme, epigrame şi altele în revistele Colloquium, Convorbiri Literare, Intertext, Poezia, Hyperion, Timpul, Absolut Cultural.

A debutat editorial pe 18 decembrie 2005, cu volumul "Hiperbole blitz", la Editura Axa, Botoşani.

A mai publicat "Cezeisme" în 2008.

Pe 11 octombrie 2012 a publicat online volumul de versuri "Gravitaţia sufletului".

21 august 2014, la Ed. AXA, Botoşani, apare volumul de poeme EREZII SECOND HAND.

Pe 14 martie 2013,revista 21Artemotion l-a desemnat pe Costel Zăgan - SCRIITORUL ZILEI , publicându-i-se poemul "Sentinţa-i divină" şi proza "Paraşutist şi îndrăgostit".

Prezent în antologiile:

"Porni Luceafărul", Botoşani, 1995
"Nord - Antologia poeţilor botoşăneni de azi", 2009
"Însemne", Bacău, 2010
"Poeme hai hui- antologie de poezie", Editura Singur, Târgovişte ; Editura Grinta, Cluj-Napoca ; octombrie, 2012
"Însemnele unei tăceri- antologie de poezie -2012",Editura ROVIMED PUBLISHERS,Bacău, decembrie 2012
"Amprente temporale- antologie de poezii cronopediene",volumul 3, mai 2013, Braşov

[modifică]Aprecieri critice

Gellu Dorian (2005):

"Costel Zăgan debutează târziu cu un mănunchi de "poeme blitz", după ce prezenţa lui discretă, retras fiind la o şcoală din judeţul Botoşani ca profesor de limba română, în presa literară a atras atenţia, în mod special, asupra laconismului scrisului său."

Aprecieri critice anterioare debutului în volum:

Mihai Ursachi (Cronica", 1981):

Scrieţi cu uşurinţa aparentă a celui cu dotaţie nativă; cum în orice bine se ascunde de regulă şi reversul său , uşurinţa cu care se pare că puteţi compune riscă să se transforme în frivolitate. În totalitate însă, poeziile îmi dau despre Dvs. imaginea unui poet în plină devenire de la care ne putem aştepta la minuni. Am putut desluşi în poezii multă sesibilitate şi o bună stăpânire a uneltelor lirice. Fragilitatea Dumneavoastră poate fi forţa Dumneavoastră.

Emil Brumaru (SLAST, 1982):

Bucuros că pot scrie fără ezitare lângă Costel Zăgan cuvântul talent, îmi îngădui să-l arăt tuturor cu sufletul! Un nou partener de călătorii spre azur!

Ioanid Romanescu (Convorbiri Literare, 1983):

Nu ştim ce vârstă şi ce profesie aveţi, nu ştim de când scrieţi şi de ce aţi apelat la noi cu exagerată sfială. Noi nu declarăm genii, nu ne batem cu pumnii în piept că vom face şi vom drege, nu avem posibilitatea să vă publicăm masiv (după expresia altora), pentru că (după expresia noastră) nu visăm în locul altora. Noi vă mângâiem ameninţându-vă: sunteţi un talent care ar trebui bătut pentru a scrie. Luaţi-vă în serios, pentru că aveţi ce spune! Şi nu uitaţi că artistul nu e un simplu martor care-şi manifestă uimirea, ci o conştiinţă care deranjează.

Emil Druncea scria pe 25 decembrie 2010 într-o cronică la apariţia volumului "Însemne", o antologie cu 48 de poeţi din întreaga ţară:

Şi iată poetul autoironiei, Costel Zăgan! O ironie fină, de rang superior străbate poeziile publicate în antologia "Însemne".

Să exemplificăm!, cum ar spune profa de română: "Ce poftă am să fiu nemuritor/şi Doamne nu-s decât doar trist", atunci când oamenii normali sunt trişti, "nemuritorul" nu-i "decât doar trist"!

El revendică într-una şi orice: "iubirile femeilor frumoase", drept pedeapsă că există, iar moartea se miră şi ea de-o asemenea revendicare, "când naiba să te ia eşti muritor", de unde deducem că nu Domnia Sa Moartea trebuie să-l ia, ci naiba, că e muritor, vorba ceea, Moartea îi ia doar pe nemuritori!

Un joc al legităţilor universale întors pe dos de către marele autoironic.

Domnul Zăgan îşi revendică şi dreptul la o stea fiindcă există, creând iarăşi un joc întors al legităţilor: oamenii cred că fiecare pământean are câte o stea în care merge după moarte sau că la moartea fiecăruia cade câte o stea, dar ironicul poet ne trimite şi la steaua-star, pentru că, nu-i aşa, este în "Paradisul aparenţelor".

Când nu e ironic, e "binevoitor"cu iubita: "Cad stele de pe sânii tăi femeie/firmamentul discret ţi-l descheie", avid să afle cum arată firma de sub firmament, cum ar zice chiar poetul. ("Hainele demodate ale nopţii")

Ironic, deşi nu pare la prima citire, este şi "Poem de sus", unde lacrimile iubitei sunt arteziene, adică urcă, iar ochii iubitei sunt indecent de albaştri, toate acestea pentru că cerul şi-a dezbrăcat norii.

Cititorii acestor poezii pot depista şi filosofia de viaţă a poetului, metaforele pe care şi le ia în serios ca să creeze o POEZIE ironică de cea mai foarte extraordinară calitate.

AMPRENTE TEMPORALE ,vol.3, mai 2013. Prefaţă :

* "Creaţia din cuvânt este marca poetului Costel Zăgan, la care Dumnezeu guvernează viaţa neexplorată a omului, "Dumnezeu este Cuvântul/suflecaţi-aş moarte" (Incompatibilitate mondială). Relevant în descifrarea menirii poetului este poemul "Artă poetică", dezvăluindu-i concepţia despre viaţă şi lume, "în ficare zi/urc/câte-un/vers/din Golgota"" (Marian Dragomuir, 22 de amprente)

* "Poet, aforist,scriitor, Costel Zăgan ne va încânta cu un grupaj divers de poeme. De la poezia scurtă de esenţă,trecând prin ludicul unor poezii în rimă, până la poezia de dragoste declarativă. Limbajul lejer, versurile pline de o învăţătură transmisă prin umor, uşor ironică, face ca poemele lui Costel Zăgan să fie citite cu plăcere şi interes : "În fiecare zi/urc/câte-un/vers/din Golgota." (Artă poetică) Nu metafora este punctul forte al versurilor scrise de poetul Costel Zăgan ,mai degrabă mesajul transmis de ele, ca şi cum citeşte gândurile unui "hâtru plin de glume", parafrazându-l pe marele Vasile Alecsandri : "Nebunul/satului/Urlă/de/plăcere/În/jurul/bisericii". (Zonă erogenă)" (Mihaela Meravei, Amprente ale sufletului gravate pe file de timp )

COSTEL ZĂGAN - POETUL EREZIILOR TÂRZII


Debutul târziu (la 47 de ani, cu "Hiperbole blitz") nu denotă o autoexcludere a poetului din piaţa literară, ci mai degrabă o amânare a mărturisirii livreşti (stricto sensu). Departe de a fi un autor prolific, Costel Zăgan este totuşi un bun strateg, el desfăşurându-şi poemele în pagini de reviste, pe bloguri sau site-uri de specialitate, rămânând însă permanent într-o stare de reverenţioasă timiditate cu propria poezie.

Dovedind o fervoare direct proporţională cu o anume vibraţie nedisimulată la inefabilul poetic, Costel Zăgan îşi asumă timbrul liric personal, cu un discurs sincer, fără exuberanţe şi contemplaţii inutile, chiar dacă uneori abundă în autoironii iscoditoare sau versuri vag melodramatice, cărora le conferă, însă, un aer de sensibilitate mereu în alertă.

Deşi pare să fie tributar poeziei tradiţionaliste, în vers clasic, Costel Zăgan îşi surprinde cititorul cu poeme îndrăzneţe, scormonitoare, dar lipsite de stridenţe lingvistice. Poetul îşi asumă astfel o etică a cuvântului, el rămâne credincios sieşi, dar şi culturii în care s-a născut şi a creat.

Poemele lui Costel Zăgan nu cad în desuetudine, o anume mirare şi o sprinteneală a rimei asigurând poeziei coerenţa lirică atât de necesară, rima fixând, de fapt, mesajul poetic al discursului.

Insistenţa tematică (Eminescu, Poetul, dragostea etc.), relieful extrem de personal în care se desfăşoară, alături de o predispoziţie naturală pentru imagini poetice care dezvoltă aceste tematici, fac din Costel Zăgan un autor care permanentizează starea de poezie, o cultivă şi o transmite semenilor săi fără orgoliu, dar cu o responsabilitate care tinde să devină, în sine, o profesie.

De remarcat, la Costel Zăgan, generozitatea faţă de poezia confraţilor săi, care trece dincolo de statutul de simplu cititor. Prin aceasta rostul său se multiplică, aşteptăm ca şi confraţii să îl (re)citească şi să îl (re)cunoască.

(Florentina Toniţă)

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • Pretextul Machiavelli

    Ce primăvară zdrențuită Doamne ce primăvară
    Pașii timpului colbuiesc totul Un strat tot mai
    gros de indiferență se așează între noi și lume
    Râzi astăzi mâine s-ar putea să nu mai ai cu ce

  • Erezia poemului de dragoste și de dor

    Autoironie acesta-i numele meu prieteni
    de pretutindeni și de nicăieri Dumneavoa
    stră cum o mai duceți cu viața cu moartea
    cu invidia precum și cu celelalte treburi cos

  • Erezia poeziei fatale

    Nimeni nu mă-ntreabă Dacă
    lumea merge într-o direcție
    bună sau greșită Și oricât de
    frig ar fi afară România-i o

  • Autoportret de natură zburătoare

    Habar n-am de ce-am ajuns un bibliofil
    înnăscut Chiar dacă biblioteca-i a doua
    mea mamă N-o folosesc niciodată drept
    adjuvant sentimental Însă o recitesc cu

  • Erezia preagingașei (pe)treceri

    Și în vremuri tulburi ca acestea Dumneavoastră
    Doamnă circulați cu frumusețea la vedere
    Nici îngerul de serviciu nu vă mai oprește
    la intersecție Treceți peste orice culoare

  • Câmp minat de stele

    Ce poezii îţi cad de pe trup femeie
    și-un înger sau un demon te recită
    dar cine-ar vrea să ţi-l descheie
    să-ţi cearnă sufletul prin sită

  • Măiastra nevăzută

    Dragostea cioplește-n piatră
    caută-n adânc lumina
    întunericul mă latră
    sus în ceruri poate-i tina

  • Ghețarul palid

    Ce-aluat de flăcări eu frământ
    cu degete de gheață și de țurțuri
    cu tine-s cel mai singur pe pământ
    te am în brațe și departe fluturi

  • Atenție la cuvinte

    Domnilor e foarte bine
    REVOLUȚIA REVINE
    multe sunt iar de făcut
    hai s-o luăm de la-nceput

  • Revoluția continuă

    Am spus-o de multe ori
    nu mai vrem învățători
    la școală dacă se poate
    învățăm tăcând de toate