Christian1951 - poeziile altor autori

În luna lui cireș m-am pomenit
Cu nume-n lume.
Prin padini, merii, cu flori dalbe,
Se-mbrobodeau cu năfrămuțe albe.

Tată, munții şui, au îmbrăcat sarică de aramă,
N-auzi cum iară ceterile cetenei te cheamă?
Pădurile au ruginit ca toamna în tulee
Şi cineva a zugrăvit, în frunzară, ospăț de curcubee.

Cobor din munți din crezmezeu,
Din tara aurului greu,
Cu vântu-n sân şi vremuirea-n cale,
Crai de ziuă-n zori,

Pe creste-n vaier
Silha plânge,
Fagii-s picurați cu sânge,
Brazii lacrimă rășină,

Acum când primăvara vine ca o apă
Si-şi strânge-n palme mugurii de-i crapă
Tată şi frate de pădure ați pornit-o iară,
Prin Țara românească, cu doage şi cuibară.

Frământ la Iara tot ce m-a durut
Din aluat de cetini şi de lut
Ca să mai simt în drojdie adâncul
Ce m-a-văţat să sufăr ca şi vântul

La Flămânzi cereau ţăranii pita
şi pământul cu securi cereşti
a rămas acolo doar ispita
unei gaiţe de la Bucureşti.

Mă-ntreb din nou în lumea de pripas
Cât oare pentru semeni mi-a rămas ?
Cât vei mai sta cu Oana lângă vatră
La vârsta ta măi V. Copilu Cheatră?

Sus în Apuseni mai arde vântul
Încins de boatele lui Iancu şi-a Măriei
Încins de lacrimile şi de cântul
Detunatei în poalele străbunilor şi a veciei.

Chinuitoarea mea plecare
m-a rătăcit prin codrii apuseni
şi n-am mai dat de pâne sau de sare
doar de urgii de piatră arsă şi buşteni.