Buzan-Cioltea Șerban - poeziile altor autori

Voiam să-mi fii statuia răzvrătită,
Ce-și caută structura ei adâncă
Și-apoi întâia formă și-o imită
Și intră-n munte și devine stâncă.

Te mai iubesc și te mai frâng, femeie,
În taina de desfrâu a unei nopți,
Și mâna mea din cuie te descheie,
Și suntem vii și strugurii sunt copți.

Și nu-i așa că n-a fost vrerea ta
Să pleci aiurea la un miez de noapte,
Când presimțeai că moartea aștepta
Și parcă nici nu mai putea să rabde?

E o poveste prin aceste locuri,
în care apa are iarăşi rang
şi oamenii se-adună pe la focuri
şi clopote se mai aud, bing-bang.

În sfârşit, dărâmaseră zidul,
Zidul care nu ne dădea voie să ne bucurăm
Nici de cer, nici de izvor,
Nici de restul lumii.

În lacrimi şi-n acvarii gustul mării,
Penumbra toamnei s-a-mpărţit la doi
Şi-n desfrunzirea şirelor spinării,
E toga lui Ovidiu peste noi.

Și nici nu va avea niciodată linişte,
Dacă fiecare guvern nu găseşte altceva mai bun
De făcut, decât să învinovăţească şi să aresteze
Guvernul anterior. Nu vă temeţi, nu va mai veni

Undeva, lângă clădirea Guvernului, care ne devalorizează
Pe zi ce trece, în plină zi, ferestrele guvernamentale
Se-ntunecă brusc şi toate telefoanele sună, într-o alarmă
Instantanee, chemate parcă de la un telefon care încă

De către sinucigaşi. Şi mila noastră cea de toate zilele
Dă-ne-o nouă astăzi şi recuperează cenuşa de deasupra
Crematoriilor şi reînviază-i pe toţi morţii nevinovaţi
Din decembrie 1989, pe toţi luptătorii pentru libertate,

Hristos a înviat! Adevărat a înviat! Şi Hristos a ştiut
Cel mai exact dintre toţi muritorii că de mântuire
Au nevoie mai ales cei care nu cred în el, pentru ca
Poporul lui să-l cuprindă şi pe ei şi să fie mai mare