Bragagiu - poeziile altor autori

4

Viață a vieții mele
Nu mi-aș vrea pe fire-o pată

3

Eu nu știu cum cânți Tu, Doamne
Și ascult mut de uimire

2

Când îmi poruncești să cânt eu
Inima-mi de bucurie

1

Infinit creat sunt, Doamne,
Așa hotărî Cuvântul,

Prin salcâmi poteca trece
Toată-n mușchii verzi cuprinsă
Singur sunt și de la rece
Cade-o frunză jos aprinsă.

Măgura de nord înalță
După lac spre cer curbura
Și adaugă-n verdeață
Arbori aurul, purpura.

Întâlnesc ușoara barcă
Oaspetele ce-mi aduce
Și o lume-ntreagă parcă
N-ar putea să ne încurce.

Despărțindu-mă de tine
Trec de sălcii înclinate
Care peste unde line
Se vărsară răsturnate.

Alba de mesteacăn
Sub fereastra mea
Cu omăt se-mbracă-n
Argintiu de stea.

Zorii când porniră neaua,
În cotlonul său de ani
A fătat șapte cățeaua
Cățelandri roșcovani.