Blacks - creaţii proprii

Să mă iertați că mă exprim cam “plastic”
Sunt doar un om și nicimăcar poet,
Nu am în mine un tupeu fantastic
să-mi fac din poezie un afet.

Ți-am spus timid și, poate, în surdină
ce-n inimă păstrez de când te știu:
că frumusețea ta, Ecaterină,
e un crâmpei din cerul azuriu.

Vă spun acum în zi de sărbătoare
ce-n suflete cu toții o simțim
că vă urez, cu drag, la fiecare
Să vă-mbăiați în râuri de Sublim.

Aș vrea să te cuprind, Dulce Iubire,
În ritmul meu, candid ori derbedeu,
Dar o voi face fără amăgire
și nu-l voi supăra pe Dumnezeu.

M-ați confiscat din frageda pruncie
și m-ați târât în grote de pelin,
Zăbrele mi-ați întins cu dărnicie
să-mi construiesc cu ele zepelin.

Oraș al neputinței colective
de a schimba macazul în destin,
Cine te-a prins în chingi decorative
și te sugrumă cu al lui ”festin”?

Am încercat să mi te scot din minte,
să dau uitării un-credit fără gaj,
Dar a venit acest gustar fierbinte
și mi-a topit al timpului givraj.

În liniștea ce știu că-ți aparține,
dictată de un ritm de menuet,
tu, să mă ierți că nu mă pot abține
și-o tulbur grav cu-al vorbelor afet.

Mi-atât de dor să prind a ta făptură
de ochii mei bogați în amintiri,
Dar viața mi te-a luat din bătătură
și mi-a lăsat o noapte de sclipiri.

Clădim prin noi o lume păcătoasă
Şi nimeni nu-ndrăzneste a privi
cum suferim în taină de angoasă
Că, peste ani, durerea va lovi.