AlinD - creaţii proprii

Am iubit cu demență de nazist fanatic
Dispus la sacrificiu pentru-n ideal
Mărșăluind prin universul meu tomnatic
Ne-nțelegând că drumu-i abisal

Îngenunchez în fața ta stăpâne
Eu cel urât și cel hulit de toți
Poporul tău este pierdut prin lume
Iar dacii tăi, astăzi sunt lași și hoți

Am fost un simplu cal de mină
Căpăstrul meu purtat spre o himeră
De mâna ta și mângâierea efemeră
Spre ce credeam că are-un simplu rost

Ți-ai asumat vreodată, rănile făcute?
Ai stat gândind, că, te numești durere?
Sub talpa ta o inimă mai piere
Zdrobită sângeriu, ca atâtea alte sute

Am cunoscut o viperă în iarbă
Micută, drăgălașă, cu ochii sclipitori
Pe pielea ei înșiruiți podoabă
Stau solzii reci, multicolori

Eu voi tăcea, și, poate mă vei auzi
Plecând în lume să începi a-ți aminti
Cât de aproape-am fost, și ce ușor
Puteai întinde mâna să atingi un nor

Mi-s grele articulațiile de timp
Vopseaua-mi, se cojește pe la colțuri
Cheița nu a mai întors-o vre-o copilă
Iar arcul îmi vibrează în rugină

Ningea ca-n ziua de apoi
Pe sufletele cu povești
Un gând aleargă, către noi
Eu cine-ți sunt, tu cine-mi ești?

Mi-am făurit în inimă cetate
Din sentimente fără întrebări
Iar între zidurile ei curate
Am pus căldura soarelui din zări

Anul 95 plin de frici, undeva prin toamnă
Prima dată când încep problemele s-apară,
Un copil timid în uniformă școlară
Stând în banca lui tăcut, e prima zi de școală