Adina Speranta - creaţii proprii
- Caută şi vei gasi
Cocârjată la răscrucea dintre lacrimi şi durere
Gându-ncepe-a mă seduce picurând stropii de miere
Peste rana cea deschisă a visării de femeie
Şi-n tăciunii supărării scormonesc după o cheie
- Şi taci...
Am ţesut amintiri zdrenţuite de timp,
Măcinate viclean de rugina uitării
Ca piatra ce-ascunde poveşti din Olimp
Prizonieră-n nisipul rece al mării.
- Sărman poet
Sărman poet, în lira ta foşneşte nemurirea
Ca o pădure de argint ce-şi cântă tânguirea,
Iar visul tău aprinde-n gând iluzii efemere
- Te-ntrebi de ce ...
Te-ntrebi de ce infernul îl amintesc ades?
Cum altfel străluci-va azurul neînţeles?
Când din tăciunii minţii răsare o lumină
Ce negru e pustiul în care ea-i regină!
- Rămâi, nu mai pleca...
Iar luminează luna
Fereastra mea, iubite,
În tainicele gânduri
Te chem ca în trecut,
- Ploaia de cuvinte
Aruncă umbrela şi lasă să plouă
pe umerii-ţi goi, cu-atingeri de rouă,
cuvântul născut din trăiri pătimaşe
să-nece-n şiroaie porniri prea trufaşe
- Simfonia primăverii
Din noaptea întristării m-am smuls acum o clipă
Vrăjită de parfumul duios de primavară,
De mugurii ce muşcă din ramul ce, în pripă,
Îmbracă straiul verde uitat de astă-vară.
- Slove uitate
poezie dedicată lui Victor Bragagiu
Alerg prin iarbă şi foşneşte
Cuvântul dulce, înverzit,
- Străinul
O lacrimă ascunsă se zbate cu tărie
În haosul din mine creat de gânduri rele
Ce nu mai vor să fugă, ci sapă în neştire
Tot ce-am clădit din visuri, din dorurile mele ...
- Monorima minciunii
Mi-e frig şi mi-e toamnă, mi-e ger în cuvânt,
Privirile-mi arse se zbat la pământ,
Altarul iubirii, altarul cel sfânt
Se năruie-n lacrimi, se clatină-n vânt.

Distribuie acest autor: